Casa de Copii nu e Acasa

Avem tema la seminarul de Marketing Social Politic sa analizam o campanie (de marketing social sau politic, evident) intr-un eseu de trei pagini.

Si mi-am propus eu "sa distrug" o astfel de campanie din Romania, eventual prin comparatii cu altele din strainatate pe aceeasi tema. Dar, navigand pe Internet, am descoperit o campanie despre care mi-am adus aminte ca m-a sensibilizat: Casa de Copii nu e Acasa. Am revazut si reascultat spoturile pe IQads si aproape ca ma gandeam sa adopt un copil "institutionalizat". Executiile creatve Saatchi&Saatchi sunt foarte bine realizate si au o componenta emotionala bine definita. Un exemplu:

Si totusi... cercetarea IMAS din final a aratat o crestre a notorietatii campaniei, ca numarul de telefon al campaniei e cunoscut, ca romanii stiu ca "institutionalizarea" nu e o solutie. Dar totusi, nici un rezultat de genul: cu 10% mai multe cupluri au adoptat copii dintr-un orfelinat sau numarul copiilor abandonati a scazut cu 15%, au primit ajutor 50 de mame singure pentru a-si creste copilul si a nu-l abandona. De fapt nici obiectivele campaniei nu erau ca cele de mai sus, ci doar: ne propunem sa sensibilizam, sa informam.

Cred ca asta ne lipseste: concretetea atat in obiective cat si in rezultate.

In rest, segmentarea publicului tinta e foarte buna: mame/familii cu risc, publicul larg, specialistii, familii care vor sa adopte. In privinta canalelor de comunicare alese, as fi pus putin mai mult accentul pe Internet mai ales in situatia celei de-a patra categorii de public tinta.

Concluzia? Misiune neindeplinita! Campania s-a dovedit a fi mai buna decat m-as fi asteptat pentru una Made in Romania, si sociala pe deasupra.